Metro 2033

Oamenii au o pasiune distinctă pentru peisaje post-apocaliptice, sau mai degrabă, apocalipsa în sine. Oare strănepoții noștrii vor trăi viața de zi cu zi în ținuturi pustii și orașe distruse? Oare vor fi nevoiți să fure fiecare obiect de pe jos care strălucește? Se vor lupta cu mutanți, zombii, creaturi din experimente eșuate sau cine știe, bestii din iad? Rămâne de văzut, între timp, noi ne cufundăm fundurile în scaune și canapele cu ochii lipiți de ecran și încercăm să “supraviețuim” în lumi necruțătoare, precum cea din Metro 2033.

Există o selecție de jocuri post-apocaliptice destul de densă. De la Fallout 3 la S.T.A.L.K.E.R, producătorii de jocuri au încercat să redea cât mai bine sentimentul de pustietate, disperare și radiație a viitorului întunecat. De ce Metro 2033? De ce încă un shooter în Ucraina? Pentru că tovarășii noștrii știu mai bine decât noi cum e să ți se topească fața din cauza radiațiilor. Tragedia de la Cernobyl a fost, și este, doar un mic scenariu din ce ar putea fi viitorul omenirii. Dar să lăsăm pesimismul și apocalipsa la o parte și să revenim la jocurile noastre.

Atryom este unul din supraviețuitorii atacurilor nucleare, astfel se gândește să scrie o autobiografie. Zis și făcut. Povestea din Metro 2033 e defapt povestea ta, a bărbatului numit Atryom, care a trăit cele mai ciudate întâmplări. Jocul începe într-un mic locaș de supraviețuitori sub pământ, unde speranța e puțină și vitejia mare.

Nu sunt mulți supraviețuitori, iar cei care mai trăiesc, se ascund în intunecimile rețelei de metrou subteran, pentru că lumea de afară a devenit un mediu mult prea ostil pentru o viață normală, nu că ar mai exista viață decentă în această lume oricum.

În afara subteranului te așteaptă mai mult decât oameni și animale modificate genetic de radiații. Te așteaptă noi specii, un nou ecosistem, în care omul modern nu mai are nici un rol. Atmosfera jocului este presărată cu întunecime, umbre subtile, ecouri terifiante și orătanii care mai de care. Grafica jocului e impresionantă în general, dar e extrem de pretentioasă și vei avea nevoie de un calculator vechi de cel mult doi ani ca să il joci pe detalii mici sau medii. Din fericire, și pe cele mai scăzute detalii jocul arată destul de bine încât să fie jucabil și de cei mai pretențioși dintre noi.

Răgetele creaturilor și sunetul resiprației tale frenetice în casca anti-radiație sunt mici detalii auditive care ajută la intensificarea sperieturilor, dar sunetul armelor și a altor obiecte din joc e uneori o bătaie de joc.

Metro 2033 pune mult accent pe realism și imersiune. Pentru ca jucătorul să nu iasă din caracter, producătorii s-au asigurat că vei vedea interfața destul de rar. Un exemplu bun pentru asta ar fi modul în care citești misiunile. Acestea sunt notate pe un dosar ținut în mâna dreaptă, de multe ori fiind nevoie să folosești o brichetă ca să poți citi în întuneric ce ai de făcut.

Jocul este linear, ceea ce nu e un lucru rău având în vedere că e bazat pe o poveste care are un șir exact de întâmplări, dar asta înseamnă că nu vei avea șansa să explorezi lumea precum dorești ca în alte jocuri postapocaliptice.

Povestea nu este impresionantă, dar este plină de mister, pentru că Atryom nu este un om obișnuit, iar creaturile pe care le întâlnește devin tot mai ciudate cu fiecare episod. La fel de neobișnuite sunt personajele pe care le întâlnești, care în mare parte sunt interesante și au ceva de adăugat poveștii. Din păcate eroul principal al jocului este mut,  ca deobicei, iar celelalte personaje povestesc cu tine fără ca tu să ai posibilitatea de a alege dialogul.

Bineînțeles, e imposibil să ai un joc post-apocaliptic fără câteva arme. Acestea pot fi cumpărate cu gloanțe vechi dinaintea războiului, care acum au devenit foarte valoroase, și pot fi îmbunătățite cu felurite adiții pentru acuratețe, putere de foc și altele. Acțiunea oscilează foarte mult. În unele misiuni te vei plimba mult și vei admira priveliștea moartă sau anomalii ale radiațiilor, în altele va trebui să ciuruiești valuri nesfârșite de mutanți.

Metro 2033 este destul de impresionant pentru un joc din Europa de est, asta demonstrând că talentul și dedicația se găsește oriunde pe glob. Având în vedere că 4A Games nu sunt o firmă gigant iar Metro 2033 este primul lor joc, se poate spune că au făcut o treabă bună, chiar dacă e ușor să ignori acest fapt când dai de unele frustrări în joc.

În final, poate fi o experiență interesantă, cu atmosferă întunecată și multe momente în care îți poate sări inima în gât, dacă îl joci pe întuneric bineîțeles, dar pe de altă parte nu poți scutura sentimentul că ai mai jucat shootere de acest gen și că nu e foarte îndepărtat de un FPS mediocru.

7.5/10